Mamă, iubită mamă,
O, tainic,
sfânt cuvânt,
Mie dor de
tine, bun-o
Şi’ţi plâng peste mormânt.
II
Îţi plâng amărăciunea,
Ascunsă şi
tăcută
Şi ranile
din suflet
Şi a ta durere mută.
III
Te-ai dus iubită mamă,
În lumea de
tacere,
Unde
domneşte pacea
Şi unde nu-i durere.
IV
N-am apucat măicuţă,
În ochi să
te privesc,
Să te mai
strâng în braţe,
Să-ţi spun cât te iubesc.
V
Te caut printre stele,
Te caut
printre flori,
Când geana
mi se-nchide,
Când mă trezesc în zori.
VI
În camera pustie,
E gol
fotoliul tău,
Dar am să
port in suflet,
Icoana ta mereu.
VII
Ai ars precum o torţă
Şi te-ai dus
ca un fum.
Aş vrea să-mi cer iertare
Că te-am pierdut pe drum.
VIII
Şi că-n vâltoarea vieţii
Uneori te-am
rănit,
Mă iartă
maică bună,
Căci totuşi te-am iubit.
Te-ai
împăcat cu lumea,
Te-ai
împăcat cu tine
Şi aş vrea
să cred că acolo
Unde eşti îţi e bine
X
Te las spre meritata,
Odihnă pe
vecie
Să îmi mai
dai o veste
Din când în
când şi mie.